33 de ani. Ultima zi de sanatate perfecta.
De acum incepe declinul.
Dragii mei, este o lege naturala. Pana la aprox 30 de ani, maxim 33 de ani toate organele noastre interne au functional la maxim. Corpul nostru a avut toate capacitatile necesare catre autoreglare si regenerare. Ce se intampla dupa aceea?
Multe din organele noastre isi incetinesc activitatea. Ficatul nu mai produce enzime. Transformarile din corpul nostru urmeaza un curs clar descendent. Si toate astea fara nici o averizare.
Cum compensam aceste pierderi? Ce inseamna asta pentru corpul omenesc?
De-a lungul activitatii mele in biorezonanta am constatat ca nimeni, absolut nimeni nu are vreo problema cu asta. Cand spun nimeni pot sa spun ca am intalnit totusi doua femei absolut remarcabile. Aceste doua cazuri sunt mai degraba exceptia care confirma o regula.
Am constata in sute de scanari efectuate cu aparatele de biorezonanta cum la nivelul fiecarui organ apare o depreciere a functiilor la nivel de organ, de sistem, de corp.
Aceste deprecieri se traduc printr-o imbatranire. Daca la 30 de ani varsta medie a organelor este in medie cu 5-10 ani mai mica decat varsta biologica, dupa 42 de ani vorbim despre zone. O parte din organe se mentin la varsta de 25-30 de ani iar separat pe zona trahului digestiv, circulator, renal, osos, nervos, limfatic, imunitar, apar deprecieri corespunzatoare unor varste de 45-50-55 de ani, deci vorbim despre diagnostice in forme incipiente sau instalate deja. Toate aceste transformari se intampla in intervalul 30-42 de ani. Totodata sunt semnalate si prezenta unor mici zone cu caracter autoimun.
Desi am semnalat de fiecare data aceste lucruri, aproape invariabil mi s-a raspuns: Pai nu ma doare nimic. Nu am nimic. Analizele sunt bune. Este adevarat numai ca nu va tine mult timp.
Statistic vorbind, doi ani mai tarziu vorbim de un prim diagnostic cu vizite lunare la cabinetul medical iar pana la 52 de ani vorbim de al doi-lea diagnostic instalat cu tratament pe rol.
Este notabil sa remarc ca, dupa 55 de ani oamenii incep sa se ingrijeasca.
Dar la 55 de ani avem tabieturi obiceiuri si in plus aceste schimbari in viata noastra ne nemultumesc profund.
Acestea sunt urmarile lipsurilor care apar in organism dupa varsta de 30-33 de ani. Ce este de facut?
Daca ne-am fi nascut in Orient, acolo este o alta cultura. Daca te duci la un chinez, un vietnamez, un japonez, un coreean si ii spui ca ai enzime de vanzare vei fi intrebat: de care si cat costa, vreau si eu. Oamenii de acolo stiu de mici tot ce trebuie despre importanta enzimelor probioticelor si a vietii rationale, chiar si inainte de 30 de ani.
Concluzie: Imediat dupa 30 de ani trebuie sa consumam enzime, probiotice, antioxidanti si multe altele. Nu le mai avem. Cu cat le consumam mai mult cu atat vom prelungi perioada de aparitie a primului diagnostic in fisa noastra medicala.
